CNER BLOG

Sâmbătă, 22 martie
Sâmbătă a fost prima zi atât din călătoria noastră în Franța, cât și din excursia prin sudul Franței alături de colegii noștri francezi. Cu toate că vremea nu a fost tocmai de partea noastră, am reușit să ne bucurăm de peisaje.
Prima destinație a fost Cassis, un orășel la malul mării, unde am avut ocazia nu doar să vedem marea, ci și să o simțim (intenționat sau neintenționat, că ne-a stropit din cauza vântului puternic). După explorarea străzilor înguste și „picnicul” pe faleză, ne-am urcat înapoi în autocar spre o nouă destinație, Marseille.
Nu am zăbovit mult în Marseille, ci am mers direct la „Grotte Cosquer”. Aceasta a fost, ce-i drept, o grotă, dar nu una în adevăratul sens al cuvântului. De fapt, a fost vorba de un muzeu în centrul orașului, cu o replică meticulos realizată a adevăratei peșteri aflată la câțiva kilometri de acel loc. După această călătorie în preistorie am mers și noi la cazarea noastră, dar nu o peșteră precum cea de la muzeu a gravettienilor, ci un hotel plăcut, în care ne-am petrecut seara povestind și jucând diverse jocuri de societate.
Din Jurnalul Carlei Precup, elevă în clasa a X-a B

Duminică, 23 martie
De obicei, duminica este ziua care aduce cu sine o senzație aparte de liniște și reîncărcare a bateriilor, însă nu și pentru mine.
Duminica mea a început cu un mic dejun copios la ora 07:30, urmat de puțin timp liber în care mi-am făcut bagajele. La ora 08:30 am fost cu toții în autocar, gata de drum. Prima noastră oprire a fost la „Carrières des Lumières’’, pentru a vedea câteva din creațiile lui Monet și Henri Rousseau. Un spectacol de lumini și muzică, împreună cu picturile vii colorate ale artistului, m-au impresionat. Timp de o oră jumătate, ne-am plimbat printre blocurile mari de piatră pe care era proiectată arta. După un drum scurt și un prânz bogat, am ajuns în jurul orei 15:30 în Roussillon, o comună din sudul Franței, situată în cel mai mare zăcământ de ocru din Europa. Culorile roșiatice ale pământului mi-au atras imediat atenția. Priveliștea a fost uimitoare, însă, din păcate, un ropot de ploaie a năvălit peste noi și nu am mai apucat să parcurgem tot traseul.
La ora 18:00, am ajuns în parcarea școlii din Pertuis, unde ne-am despărțit de grup.
Din Jurnalul Mariei Briscan, elevă în clasa a X-a B